Vreau să încep cu o sugestie: Cine n-a experimentat eșecul până acum să-și facă rost de câteva. 🙂
Nu consider foarte relevant că am fost în jurul lumii doi ani și că în Thailanda am petrecut câteva zile în munți, cu niște localnici, care erau așa de departe de civilizație, încât nu vorbeau nici măcar limba thailandeză, în America am zburat cu elicopterul peste Marele Canion, în Iran am dormit în deșert sub cerul liber, fără cort, iar dimineața, la răsărit, treceau cămilele. În Cambodgia, deși mi-am propus să stau doar două zile în capitală, am extins la o săptămână, pentru că am cunoscut niște personaje tare interesante de care nu m-am îndurat să mă despart: o profesoară din Australia, care tocmai venise dintr-un voluntariat în Afganistan, o tipă din Olanda, care mi-a spus: „I’ve been a drug addict for 30 years, now travelling is my addiction”, un asistent medical care locuia într-o camionetă 6 luni și 6 luni călătorea prin lume și un cambodgian, șofer de tuk tuk – eram echipa fantastică. La școala de meditație din Malaysia, timp de 12 zile nu ai acces la telefon, laptop și nici nu este permis să vorbești cu nimeni prin niciun fel de limbaj, după 11 zile, când am vorbit prima oară nu-mi mai recunoșteam vocea.
Și călătoriile au continuat.
Nu mi se pare relevant nici că după tot acest inedit, spectaculos și „on top of the world”, la propriu, am căzut într-o zonă total opusă, de sărăcie lucie. 🙂
Situație în care nu aveam bani nici să-mi încarc telefonul, iar la cină mâncam un măr și o pungă de sticks-uri, varianta cu susan, pentru că are mai multă valoare nutritivă. 🙂 Am stat săptămâni acasă, doar ieșind dimineața la alergat, citind și ascultând muzică, fără nimic din spectaculosul de care vă povesteam mai sus.
Ce mi se pare relevant este cum îți revii după eșec. Consistența apare abia acum, când începi să te ridici, de aici vin transformarea, lecția și forța.
Dacă atunci când ajungi într-un punct de cădere și suferință petreci prea mult timp copleșit și cu un sentiment de victimizare, riști să faci acest sentiment parte din identitatea ta.
Aceste sentimente vor forma ca un șanț în mintea ta, numit și circuit neurologic și riști ca toată energia ta creatoare să se consume în suferință.
Partea bună în situația când nu mai ai job, nu mai ai bani, poate nici partener este că vei câștiga resurse de energie creatoare, iar cu aceasta îți poți construi un viitor nou și spectaculos.
Iar dacă șeful nu te mai vrea, partenerul renunță la relație și banii sunt pe zero, înseamnă că nu mai aparții acelor energii, acelei etape din viața ta, nu mai vibrezi la aceeași frecvență cu ele.
Soluția ieșirii din situațiile nefavorabile este însă resimțită puțin paradoxal, pentru că ești în situația de maximă suferință și minim de resurse – acela este rock bottomul situației.
Mi se pare greu, mi se pare că este ca și cum ai avea un sac imens și foarte greu, pe care trebuie să-l treci de partea cealaltă a unui gard, iar procesul presupune mai întâi să îl ridici de jos, apoi să-l aduci suficient de sus încât să-l poți trece de partea cealaltă și să scapi de el.
Mi-ar plăcea să vă spun că atunci când suferi un eșec în viață, vine așa, din absolut, o forță care te ajută și care-ți rezolvă problema instant.
Realitatea este că singura soluție este să-ți creezi o forță nouă, o forță care să te pună în mișcare, o forță atât de mare, încât să-ți producă o schimbare de perspectivă, astfel încât să nu te mai privești ca fiind persoana care se află într-o situație nefavorabilă, să te uiți la tine și la lume cu alți ochi.
Cu aceste noi elemente creezi practic un individ nou, o identitate nouă, varianta ta superîmbunătățită, 8.3, să zicem. 🙂
Astfel ți se schimbă gândurile, și când se schimbă gândurile, se schimbă energia și când emani energie proaspătă, energie bună, atunci începi să-ți revii.
De aici lucrurile vin de la sine, încep să se așeze, intri pe altă frecvență, ceva nou, ceva măreț și semnificativ este pe cale să se întâmple, ceva la care dacă ai fi rămas în etapa de confort, nici nu avea șanse așa de mari.
Ideea mea este să te focusezi mai întâi pe a te schimba pe tine, pe identitatea ta, și nu pe a crea un business plan, nu pe procedură, nu pe rezultat. De acestea ne ocupăm abia apoi, după ce ajungi în varianta ta 8.3.
Și asta pentru că, dacă îți propui un obiectiv nou cu identitatea veche, șansele de reușită sunt mult mai mici, în timp ce cu identitatea nou-creată, cu forță și
cu energia nouă ajungi mult mai repede unde îți dorești.
Când experimentezi un eșec, pătrunzi în straturile cele mai fine ale ființei tale. Când experimentezi eșecul, atingi un nivel de profunzime, pe care în condiții confortabile nu le poți accesa.
De aceea, așa cum spuneam și la început, cine n-a experimentat eșecul să-și facă rost de unul. 🙂
Fotografie creată de Andrei Zafiu
