Orice ai face în viață înseamnă chin, așa că e nevoie să descoperi care chinuială ți se potrivește.
Da, da, sună amuzant, dar îți spun: cartea aceasta este altfel…
De ziua mea, în iulie, am primit această carte de la o bună prietenă, iar dacă acesta a fost cadoul meu în cea mai importantă zi din an pentru mine, am vrut să descifrez cu atenție toate mesajele și învățăturile ei.
Totul începe cu întrebările de bază: ce-ți dorești cu adevărat de la viață? Ce vrei să realizezi atât de măreț, încât să rămână și după ce nu vei mai fi?
Nu e chiar așa de ușor, nu? Probabil că tot mai mulți vor spune că vor să fie fericiți, că vor să aibă o familie și un serviciu satisfăcător. Dar acestea sunt doar niște ambiții vagi, care nu ajută prea mult pe drumul spre succes.
Autorul dă exemplul unui CEO. Dacă-ți dorești să fii CEO, e nevoie de aproximativ 60 de ore de muncă pe săptămână, e nevoie să iei decizii dificile, să concediezi angajați iar și iar, și iar. Dacă nu îți dorești extraordinar de mult să fii CEO, munca ți se va părea foarte grea, iar șansele să ai succes vor fi mici.
Având în vedere că lupta este inevitabilă, găsește ceva pentru care merită să lupți. Nu are rost să cauți o viață ușoară, fără greutăți. Singurul mod în care să mergi mai departe este să-ți găsești un țel pentru care merită să depui efort. În același timp, este la fel de important să spui NU task-urilor care nu îți aduc mulțumire. Concentrează-te pe câteva sarcini esențiale și nu da nici doi bani pe nimic altceva.
Fără valorile potrivite, nu ai cum să fii fericit.
Autorul ia ca exemplu plăcerea. Deși mulți oameni aleg plăcerea ca parte prioritară în viață, vânarea acesteia nu e sănătoasă. Ba, mai rău, este valoarea după care se ghidează, de obicei, dependenții de droguri, de mâncare sau adulterii. Iar cercetările arată că aceia care caută plăcerea în mod deosebit sunt predispuși la depresie și anxietate.
Altă nonvaloare (sau valoare de r…t, după cum o numește autorul) este să folosești succesul material ca etalon în viață. De exemplu, să-ți dorești o mașină mai scumpă decât a vecinului sau să-ți fluturi noul Rolex în fața prietenilor. Este o valoare destul de des întâlnită, dar vine în detrimentul unor valori precum familia, onestitatea sau integritatea.
Cum să eviți valorile de r…t? Sunt trei condiții pentru a-ți alege valorile bune:
- să fie bazate pe realitate
- să fie de folos societății
- să aibă un control imediat
Considerăm ca valoare, de exemplu, onestitatea. Ea poate fi controlată (doar tu decizi dacă ești onest sau nu), este bazată pe realitate și, bineînțeles, este de folos.
Sunt momente când te simți ca o victimă, dar schimbările în bine se produc doar atunci când îți asumi întreaga responsabilitate pentru viața ta.
Din păcate, mulți trec prin viață de parcă le-ar fi impusă de cineva. Fie că este vorba de un interviu ratat, de respingere din partea persoanei iubite sau chiar pierderea autobuzului, ne vedem în situația în care suntem niște victime nefericite în fața circumstanțelor. Fiecare ar trebui să se considere 100% responsabil pentru viața pe care o trăiește.
Să presupunem că ai fost părăsit de partener. Este foarte simplu să dai vina pe ex pentru că a fost nepăsător/oare, dar este mai înțelept să observi care a fost partea ta de vină în relație. Posibil să fi neglijat atribuțiile tale din treburile casnice sau poate nu i-ai acordat sprijin („suport”) partenerului în planurile sale. Prin realizarea și corectarea greșelilor, le poți evita în viitor. Abia apoi poți avea o viață fericită.
Când identitatea ne este amenințată, adesea alegem să fugim, dar budismul poate fi de ajutor.
Autorul dă următorul exemplu: să presupunem că ești un senior manager la o companie mare. Îți place poziția ta, ai o mașină bună, haine scumpe și respectul colegilor. Îți place să fii senior manager, este ceea ce te definește.
Acum imaginează-ți că ai șansa să ajungi și mai sus, dar cu posibile riscuri de a cădea de la înălțimea de unde ești și a pierde tot – mașina, respectul colegilor și, cel mai important, identitatea ta!
Ai risca? Majoritatea ar răspunde negativ. Acesta este ceea ce autorul numește Legea evitării – tendința de a fugi de orice ar amenința propria identitate.
Din fericire, ne liniștește Mr. Manson. Există o cale să echilibrezi părțile negative ale Legii evitării, prin practicarea budismului.
Filosofia budismului este: identitatea este o iluzie, orice titlu ți-ai da: bogat, sărac, fericit, trist, cu sau fără succes sunt invenții ale minții. Pur și simplu nu sunt reale și prin urmare nu ar trebui să le permitem să ne ghideze viața.
În concluzie, ar trebui să învățăm să renunțăm la identitate, pentru că eliberarea de identitate poate fi o experiență minunată. De exemplu, dacă te consideri o persoană orientată spre carieră și asta presupune că serviciul a fost mereu pe primul loc, iar familia și hobby-urile pe locul doi, eliberându-te de imaginea creată chiar de tine, dar de care ești în același timp constrâns, vei putea să faci mai mult din ce te face fericit: să petreci timp cu familia și să aloci timp hobby-urilor tale.
Va trebui să-ți accepți greșelile și nesiguranța, dacă vrei să vezi schimbări în bine.
Nu-i așa că nici ție nu-ți plac oamenii care cred că au întotdeauna dreptate? Care nu ascultă nici când le spui clar că greșesc?
Slavă cerului că tu nu ești ca ei! Ei bine… din păcate, ești ca ei, spune autorul.
Opinia lui este că fiecare dintre noi suferim din când în când de deziluzia că ai dreptate, când, de fapt, nu ai. Este menționată în carte o situație-exemplu, când o prietenă de-a autorului s-a logodit, iar fratele ei nu-l putea accepta pe viitorul soț, deși acesta era o persoană bine-văzută de toată lumea.
Ca să eviți să acționezi la fel ca acest frate, e bine să ai flexibilitatea ca din când în când să te întrebi dacă nu cumva greșești. Doar așa poți să treci peste acele momente „oarbe” când ești sigur că ai dreptate.
Acest lucru nu este chiar ușor, mai ales pentru că adesea ascunde nesiguranțe.
Și apropo de fratele din exemplul de mai devreme, este foarte probabil ca antipatia pe care o avea față de viitorul cumnat să fi ascuns, de fapt, nesiguranță. Probabil era invidios, pentru că sora lui și-a găsit perechea și el nu sau pentru că atenția sorei a fost direcționată de la el la logodnic etc.
Oricare ar fi fost motivul, i-a fost mult mai la îndemână să critice pe cineva decât să-și înfrunte propriile nesiguranțe.
Așa că, dacă ești dispus să-ți pui la îndoială convingerile și să-ți înfrunți nesiguranța, poți să acționezi într-o manieră mult mai sănătoasă și mult mai fericită.
Iubirea romantică poate fi distructivă, dacă nu înveți să o controlezi.
Să luăm una dintre cele mai cunoscute povești de dragoste din lume, Romeo și Julieta. Nu este o poveste fericită și chiar implică crimă, exil, conflicte, încheindu-se cu sinuciderea celor doi iubiți.
Studiile arată că relațiile pline de pasiune au un efect asupra creierului asemănător cu cel al cocainei. De aceea, inițial, experiența este înălțătoare, iar după… cazi zdrobit.
Și după… cauți iar înălțimile, nu neapărat cu aceeași persoană – o rețetă clară pentru suferință și agonie. Ups…!
Ce este de făcut? Să renunțăm la ideea de iubire? Nu chiar.
Dragostea romantică poate fi sănătoasă și bolnăvicioasă în egală măsură, depinde dacă îndeplinește anumite criterii. De exemplu, persoanele care sunt nefericite cu viețile lor se folosesc de sentimentele pentru celălalt ca o diversiune. Doar că, din păcate, nimeni nu poate ascunde problemele personale la nesfârșit, iar la un moment dat, această evitare sub formă de pasiune se dovedește dureroasă.
Dragostea sănătoasă, pe de altă parte, este atunci când amândoi partenerii sunt complet implicați în relație, dispuși să investească. Și în loc să folosească relația ca pe o diversiune și să stea concentrați doar pe propriile sentimente, sunt devotați unul altuia, oferind suport celuilalt.
Oamenii sunt îngroziți de moarte și astfel încearcă să trăiască dincolo de ea.
Fie că ne place sau nu, este clar că vom muri într-o zi, iar această idee și modul în care ne raportăm la ea au un mare impact asupra vieții și felului în care alegem să ne-o trăim.
Ernest Becker, doctor în antropologie, în cartea „Negarea morții”, prezintă două idei fundamentale:
Prima – ființele umane sunt îngrozite de moarte pentru că, spre deosebire de animale, oamenii pot anticipa situații ipotetice: ne putem imagina viața în funcție de alegerile pe care le facem.
A doua idee – având în vedere că vom pleca într-o zi, încercăm să creăm un sine care să trăiască și după ce nu vom mai fi. Cu alte cuvinte, petrecem viața noastră trecătoare pentru a crea ceva nemuritor, ceva pe care să-l lăsăm ca moștenire.
Cu ideea aceasta în minte, unii vor să atingă culmile celebrității sau vor să lase o amprentă în religie, politică sau business.
Ca și iubirea, acest vis al nemuririi poate cauza probleme în societate. Însăși dorințele oamenilor de a schimba lumea au provocat războaie, distrugere și suferință. Din nou, nevoia disperată de a lăsa o amprentă produce stres și anxietate.
Autorul este optimist și spune că, din fericire, există o soluție și pentru aceasta. Ar trebui să renunțăm la lupta pentru nemurire, să nu dăm doi bani pe faimă și putere, în schimb să ne concentrăm pe acum și aici. Să cauți însemnătatea în prezent și să urmărești să transmiți bucurie acolo unde te afli.
Alege ce e important pentru tine și ignoră restul, fii complet nemilos în această privință. Ia exemplul CEO-ului Mohamed El-Erian, care a demisionat doar ca să poată petrece mai mult timp cu fiica sa.
Concluzie: încercarea de a le face pe toate poate conduce la durere. Dacă vrei să ai o viață fericită, concentrează-te pe lucrurile care-ți plac, alege o luptă fericită și o relație sănătoasă. Orice altceva este o diversiune fără rost. Iar dacă vrei să te concentrezi pe lucrurile cu adevărat importante, este nevoie să înveți să spui „nu” tuturor celorlalte.
To your success!
